2009, nr. 18

Aurora PEŢAN, Sarmis și Hermes

Despre existența unui legendar rege Sarmis al dacilor se știe puțin și se acceptă și mai puțin. Cercetătorii nu sunt de acord că acest rege a existat cu adevărat, singurele izvoare care îl evocă fiind câteva monede descoperite acum câteva secole și considerate astăzi falsuri. Imaginea unui rege Sarmis, întemeietor al Sarmi(se)getuzei, apare în repetate rânduri și în mai multe inscripții din ansamblul plăcilor de la Sinaia, considerate de asemenea falsuri. Izvoarele scrise, în special Herodot, trimit la un Hermes adorat de regii traci, care susțineau că descind din acesta. Un rege scit Armes, atestat de Valerius Flaccus, are o biografie asemănătoare cu cea a lui Hermes. În sfârșit, corespondența fonetică dintre Sarmis și Hermes ridică întrebări în legătură cu „ingeniozitatea” celor care l-ar fi „inventat” pe Sarmis atât în monedele găsite încă din sec. al XVI-lea, cât și în plăcile de la Sinaia.

A.    Sarmis pe monede[1]

1. Monedă de argint, descrisă de Zamosius (sec. XVI), care spune că din pricina vechimii era atât de ștearsă, încât nu se vedeau toate literele (numisma argenteum, annis ab hinc plus quam Zamosio in Dacia visum, ita tamen vetustate detritum, ut paucas literas graecas, easque abrasas haberet: APMIS SIΛE. – Benkö, Transsilvania, ed. 1778, pag. 10). Despre aceeași monedă scrie și Troester (Dacia, Nuerenberg, 1666, 129): „Da auch dieses Königes Sarmitz Müntz noch gefunden wird, mit der Überschrift: SAPMIS BASIΛEYS. Auf der andern Seiten ist eines wilden Schwins Kopff gepräget, der in dem Rüssel einen Pfeil hält Zamosius”. Și Soterius (sec. XVIII) amintește de această monedă, care avea ca emblemă un porc sălbatic cu o săgeată în gură (Schmidt, Die Geten und Daken, p. 60).

2. Monedă de aur, descoperită în 1826 pe câmpurile de arătură de la Turda. Avers: tip cu barbă, legenda APMIS BASIΛ(ευς). Revers: cetate în perspectivă, cu ziduri din piatră tăiată. În fața porții un semn în formă de zvastică; Densusianu completează:  „asemnea celor întâlnite adesea pe teracotele de la Troia”. În dreapta figura„de jumătate” a unui bou cu capul ridicat în sus.

Fig. 1 - Monedă de aur descoperită în 1826 la Turda (dupa Hene, apud. N. Densusianu)

3. Monedă de aur descoperită la Turda în anul 1826. Avers: Un personaj cu două fețe. Revers: o broască țestoasă, ale cărei picioare din față se confundă cu două litere din legenda SAPMIS BASIΛ(ευς).

Fig. 2 - Monedă de aur descoperită în anul 1826 la Turda (dupa Hene, apud. N. Densusianu)

4. Medalie de aur, care pe la 1848 se afla în colecțiile contelui Eszterhazy din Viena. Descoperită la Grădiște (Sarmizegetusa), după spusele lui Neigebaur, care a ținut o comunicare la ședința Institutului Arheologic din Roma în data de 4 februarie 1848 (Bulletino dell’ Istituto di coresp. arch. a. 1848, p. 50). Legenda medaliei: SAPMIS BASIΛ. Era reprezentată și pe aceasta o broască țestoasă. Diametrul era de un deget (1 țol) și grosimea de ¼ deget (Neigebaur, Dacien, p. 39).

5. Monedă de aur în greutate cam de trei ducați. Avers: un cap cu legenda SAPMIS BASIΛEΩS. Revers: un templu având în interior un altar pe care arde focul.; de o parte o figură umană, de alta un asin, jos două cuțite (Arneth, Sitz.-Ber. Acad. d. Wiss. Phil.-hist. Cl. VI B. 307).

6. Monedă de argint. Avers: un cap cu două fețe, tip Ianus. Revers: legenda SAPMIS BASIΛ și o broască țestoasă, pe care se vede un scut, iar pe scut o lance. Pe ambele laturi S (Arneth, Sitz.-Ber. ibid.).

7. Monedă aflată în vremea lui Densusianu în colecțiile muzeului de la Gotha. Revers: chip ianiform. Avers: monogramă ce pare a conține literele AP. AG. (Kenner, Wien. Num. Zeitschr., XXVII B., 71), interpretate de către Densusianu drept Ἀρμῆς ἁγήτωρ = ἡγήτωρ, ultimul cuvânt, cu înțelesul de dux, fiind epitetul homeric al lui Hermes.

Aceste monede au fost considerate falsuri de unii numismați încă de timpuriu, însă fără dovezi. Astăzi nu se mai știe nimic despre soarta lor și nici nu au mai apărut altele, sau cel puțin nu au fost raportate.

B.     Sarmis în plăcile de la Sinaia

În plăcile de la Sinaia există trei tipuri de reprezentări ale lui Sarmis.

a) Primul tip îl prezintă pe Sarmis în poziție centrală într-o genealogie a regilor de la Sarmigetuza (placa nr. R058). Sarmis este reprezentat în partea stângă a cadranului central, față în față cu regele Moliseio, care se pare că a fost succesorul său. Amândoi sunt reprezentați la dimensiuni mai mari decât celelalte figuri din placă. În stânga portretului este scris pe verticală, de sus în jos, în grupuri de litere,

A este redat sub forma unui Λ cu un punct în interior, iar Z este întors. ΛE sunt redate legate, latura din dreapta a lui Λ constituind în același timp și hasta verticală a lui E. Deasupra inscripției, într-un cerc perlat, pare să fie reprezentată o pasăre de talie mică și cu corp rotunjit. Aceeași reprezentare se găsește și în partea dreaptă, deasupra numelui lui Moliseio. Între cei 15 regi reprezentați în genealogie, figura din cercul perlat nu mai revine decât deasupra lui Burebista, aflat la mijlocul rândului de jos de regi, reprezentat și el mult mai mare decât ceilalți, dar cam la aceleași diemnsiunicu Sarmis și Moliseio. Ei trei par să fie figurile centrale ale plăcii.

Fig. 3 - Detaliu Sarmis în placa R058

Fig. 4 - Placa R058

Este cea mai elaborată reprezentare, conține multe detalii de fizionomie și accesorii. Figura este reprezentată în profil spre dreapta, ceea ce certifică, conform canoanelor antice, că nu este vorba de o reprezentare a unei divinități, care sunt de regulă înfățișate frontal. Bărbatul reprezentat are bărbia și nasul puternice, este imberb și pare destul de tânăr. Are plete care se așează în șuvițe pe umeri, iar pe cap poartă un coif împodobit cu o pasăre ale cărei aripi și cap se dinsting clar. Între coif și pasărea care îl împodobește se mai distinge o imagine, a unui animal ciudat, posibil un pește. Animalul are botul alungit, iar pe corp prezintă striații în diverse direcții. Imaginea e destul de ștearsă, din păcate. La baza gâtului sunt reprezentate doua figuri miniaturale, una din fața, posibil umana, care pare sa poarte o coafura feminina, cu carari pe mijloc si bucle mari pe umeri. Figura se regaseste in mai multe placi (ex. R011). Cea de-a doua figura este a unui barbat cu plete si barba bogate, reprezentat în profil dreapta.

b) Al doilea tip este reprezentat de o figură de bărbat reprezentat din profil spre stânga, mai sumar decât cea de mai sus. De data aceasta bărbatul pare mai în vârstă și are barbă. Poartă un coif deasupra căruia se distinge clar o pasăre cu aripile ridicate  (ex. placa R125). În jurul imaginii scrie: BASEΛEΩS SAPMIO.

Fig. 5 - Detaliu Sarmis în placa R125

c) Al treilea tip este și mai sumar decât cel de-al doilea. Este vorba de un profil de bărbat tânăr, imberb, ale cărui trăsături nu se disting clar, dar care poartă pe cap o cască împodobită fie cu o pereche de coarne răsucite, fie cu o pereche de aripi de mici dimensiuni (ex. placa R015). În jurul imaginii scrie: BASEΛ SAPMISO.

Fig. 6 - Detaliu Sarmis în placa R015

Simbolistica ce însoțește reprezentările din plăci se regăsește parțial și în monedele de tip „Sarmis”. Broasca țestoasă apare în colțul stânga sus al genealogiei de pe placa R058, ca atribut al unei divinități, împreună cu un șarpe. Ea revine în două reprezentări simetrice ca simbol major în pecetluirea tratatului de pace dintre Decebal și Domițian (placa R121). Din păcate reprezentările de pe monede nu sunt foarte clare, iar singurele reproduceri după acestea, preluate din Densusianu, nu ne oferă prea multă informație. Totuși, figura basileului Sarmis în aceste monede evocă destul de mult trăsăturile lui Sarmis din tăblițe. Deși e destul de evident vorba de etape diferite de vârstă, se remarcă aceleasi trasaturi pregnante ca in placi - nasul mare și puternic, barbia înaltă și proeminentă, pometii schitati, forma gurii, felul în care sunt aranjate șuvițele.

Fig. 7 - Comparație Sarmis în plăcile de la Sinaia și pe monede

Herodot[2] afirmă că la traci „regii lor, fără ceilalți cetățeni, cinstesc dintre zei îndeosebi pe Hermes și jură numai pe el, susținând că se trag din acesta”.  Despre un păstor Armes, adorat ca zeu de către sciți, pomenește Valerius Falccus în Argonautice[3]. Acest Armes fura cirezile de boi și turmele de vite ale vecinilor, asemnea lui Hermes, despre care mitul spune că a furat boii lui Phoebus. Atributele lui Sarmis, în special pasărea cu aripile ridicate sau deschise, trimit spre reprezentările clasice ale lui Hermes cu aripi pe cap.

D. Sarmis-Hermes.

Din punct de vedere fonetic, Hermes al grecilor și Sarmis al geților sunt unul și același cuvânt. Două sunt corespondențele fonetice care trebuie semnalate:

a)      Corespondența h-s. În greaca veche, s- + vocală din IE devine aspirație. Acest lucru se cede limpede din unele corespondențe cu latina, de exemplu: lat. sal „sare” – gr. ἅλϛ (hals); gr. lat sequor „urmez, urmăresc” – gr. ἥπομαι (hepomai); lat. somnus „somn” – gr. ὕπνος (hypnos); lat. super „deasupra” – gr. ὑπέρ etc.

b)      Corespondența e-a. Deși numele lui Hermes în greacă conține un epsilon după aspirație, și nu un eta (căruia în unele dialecte grecești îi corespunde alfa), totuși corespondența e-a este explicabilă. Ea denotă existența în limba dacilor a unui sunet intermediar între e  și a, pe care grecii și romanii îl receptau mai degrabă ca e, în vreme ce dacii îl apropiau mai degrabă de a. Această vocală a existat în sistemul vocalic al protoromânei și în cel al protoslavei. În inscripțiile de la Sinaia sunt mai multe astfel de exemple: Decebal este redat Dacibalo, alternața apare în nume precum Paloe/Pelue, dar și în alte izvoare, în toponime cunoscute precum Sarmizegetusa/Zermizegetusa, Germisara/Germizera, sau în -dava/-deva etc.

Despre originea lui Hermes nu se știu prea multe. S-a crezut o vreme că numele lui derivă de la herme, stâlpi de piatră amplasați de-a lungul drumurilor, la răspântii și la intrarea în casele grecești, având schițat în partea superioară capul lui Hermes. Totuși, este mai logic ca hermele să-și fi luat numele de la zeul comerțului, nu invers. În plus, numele lui Hermes apare și în inscripții în Linearul B, ceea ce înseamnă că este extrem de vechi. Unele dicționare îl pun în legătură cu vedicul Sarameya, derivat din Sarama „furtună”, sau după unii „aurora”. Alții îl pun în legătură cu grec. ὁρμή „asalt, mișcare impetuoasă”. Oricare ar fi originea sa în greacă, este destul de probabil ca grecii care au ajuns în Pont sau mai adânc în Dacia și au auzit de Sarmis, să-l fi asimilat imediat cu Hermes, iar Herodot la acesta să se refere. Sarmis pare să fie întemeietorul Sarmizegetusei, iar toți ceilalți regi îi urmează în genealogia din placa 058. Acest lucru concordă cu spusele lui Herodot. Ceea ce este însă remarcabil este faptul că între Sarmis și Burebista a existat un șir lung de regi, ceea ce împinge fondarea Sarmizegetusei cu multe secole înainte de data acceptată de arheologi.

Legătura lui Sarmis cu numele etnic al sarmaților rămâne și ea de discutat, știut fiind că sarmații își trag numele de la vechiul pers sarumatah „arcaș”, cuvânt ce poate evoca viteza săgeții în același mod în care aripile de pe capul lui Sarmis/Hermes simbolizează viteza deplasării.

Remarcabilă este asemănarea tipului c) cu figura clasică a lui Hermes, care poartă pe cap o cască înaripată. Această cască a lui Hermes apare bine conturată și în reprezentarea lui Sarmis în plăcile de la Sinaia. Mai putin limpede se distinge ornamentul de pe cască.

Fig. 8 - Sarmis în placa R106

Fig. 9 - Sarmis în placa R115

Fig. 10 - Casca lui Hermes

Figura ianiformă apare foarte frecvent și în tăblițele de la Sinaia, însă nu este însoțită de numele lui Sarmis. Remarcabil este însă faptul că și Hermes era uneori reprezentat ianiform, cu două fețe, una tânără și una matură, ca simbol și paznic al răscrucilor de drumuri. Asemănarea cu Sarmis ianiform din moneda de la Turda este interesantă, cu atât mai mult cu cât broasca țestoasă de pe reversul acestei monede era unul din simbolurile lui Hermes.

Fig. 11 - Hermes ianiform

Fig. 12 - Hermes cu broasca țestoasă (imagine preluată de pe www.theoi.com)

Fig. 13 - Reprezentare ianiformă în placa R116, având deasupra o carapace de broască țestoasă și două săgeți

E. Concluzii

<< Back to Sarmis